SITUATIA POLITICA DIN ROMANIA
Intre sfirsitul lui noiembrie si jumatatea lui decembrie 2004 au avut loc in Romania alegerile parlamentare si prezidentiale.
Balotajul prezidentialelor intre Premierul Adrian Nastase si Primarul General al Bucurestiului Traian Basescu a dat cistig de cauza in mod surprinzator acestuia din urma, cu trei procente (52% fata de 49%), desi sondajele de opinie au fost toate in favoarea candidatului guvernamental cu toate ca la primul tur de scrutin al alegerilor prezidentiuale Nastase il intrecuse pe Basescu cu circa 7 procente (41% fata de 34%).
A fost un rezultat care in mare masura s-a considerat ca un vot de protest. Un electorat mai matur ca expresie a unei tari mai dezvoltate pe plan social si economic (fata de 2000, cind votul de protest a fost indreptat catre partidul extremist "Romania Mare", devenit in acel moment a doua forta politica parlamentara), a exprimat insatisfactia sa fata de activitatea lui Nastase in calitate de sef al Guvernului in perioada 2000 – 2004.
Insatisfactie care este generata in primul rind de nivelul de trai inca prea scazut pentru un larg segment al populatiei, de un nivel de coruptie perceput ca fiind destul de inalt si de samavolnic la toate nivele si de o senzatie difuza de o bunastare in crestere dar distribuita inegal.
Factori cu siguranta mai resimtiti decit succesele inegalabile pe care Guvernul Nastase le-a realizat in politica externa, de la intrarea in NATO la inaintarea in procesul de aderare la Uniunea Europeana ale carei consecinte pentru populatie nu sint imediate si care dimpotriva i-au impus sacrificii ulterioare pe plan social si economic.
Partea de electorat care nu era complet deziluzionata si dezinteresata – cum sint in schimb multi cetateni romani, mai ales tineri, si care au demonstrat un mare absenteism la ultimele alegeri (rata de prezentare la urne a fost de 57% dintre cei cu drept de vot la primul tur de scrutin si de 53% la cel de-al doilea) – a dorit sa dea un semnal puternic al dorintei de schimbare.
Basescu, candidatul principalei formatiuni politice din opozitie, alianta intre Partidul Democratic (PD) si Partidul National Liberal (PNL) numita "Dreptate si Adevar", este probabil persoana cea mai potrivita sa primeasca acest semnal.
El a facut din lupta impotriva coruptiei, impotriva amestecului intre afaceri si politica, impotriva gestionarii fara transparenta a puterii in interes personal, principalul - si cistigatorul – sau cal de bataie electoral.
Basescu, suficient de populist pentru a reusi sa catalizeze interesul electoratului si in acelasi timp departe de pozitiile anacronice si extremiste ale lui Vadim Tudor, a sfidat in mod real PSD-ul lui Nastase. Locuitorii marilor orase, intelectualii, exponentii profesionisti ai unei burghezii in reconstructie - chiar daca in fasa -, tinerii cei mai implicati si activi din punct de vedere politic au considerat ca sfidarea avea sanse de succes si au decis ca merita se voteze pentru Basescu.
Presedintele Romaniei - in epoca post-Ceausescu - a fost de doua ori Ministru al Transporturilor (prima data sub Presedintia Iliescu si a doua oara sub Presedintia Constantinescu) si Primar General al Bucurestiului din 2000. Deja intre sfirsitul anilor '70 si 1989 Basescu a avut functii de nivel inalt ca ofiter de marina comerciala. El este apreciat mai ales pentru energia sa pozitiva si pentru imaginea pe care a reusit sa si-o acrediteze de om franc si direct, capabil sa spuna si lucruri "incomode", si sa intre in sintonie cu populatia.
Diferit insa a fost rezultatul alegerilor politice, unde alianta intre PSD si micul partid de centru-stinga PUR (Partidul Umanist Roman) acum PC (Partidul Conservator) a prevalat si multumita unei mai bune organizari si raspindiri pe teritoriul national al PSD, care a mostenit in mare parte structurile Partidului Comunist Roman. Preponderenta PSD si "inertia" votului in favoarea partidului fondat de Iliescu au fost imposibil de contracarat atunci. Cu toate acestea, opozitia a putut obtine un rezultat bun reunindu-si fortele: Alianta PD-PNL "Dreptate si Adevar" a reusit de fapt sa obtina mai mult de jumatate din sufragiile obtinute separat de fiecare din cele doua formatiuni in 2000.
Rezultatul alegerilor parlamentare a desemnat: pentru alianta PSD-PUR: 36,6% (Camera Deputatilor) si 37,1 (Senat), pentru alianta PD-PNL: 31,3% (Camera Deputatilor) si 31,7% (Senat), pentru Partidul Romania Mare (PRM) 12,9% (Camera Deputatilor) si 13,6% (Senat), pentru Uniunea Democratica a Maghiarilor din Romania (UDMR): 6,1% (Camera Deputatilor) si 6,2% (Senat). Aceste patru formatiuni reprezentate in Parlament sint singurele care au depasit pragul electoral fixat la 5%.
Rezultatul pozitiv de la urne nu a fost insa suficient pentru PSD pentru a ramine la guvernare. Infringerea lui Nastase la alegerile prezidentiale a avut ca efect trimiterea in opozitie a partidului condus de el.
Echipa guvernamentala condusa de Presedintele PNL, Calin Popescu Tariceanu este sustinuta de o majoritate qvadripartita.
PD,PNL,UDMR si PUR (acum PC) (acesta din urma pina la alegerile din 2004 de partea lui Nastase si a PDS-ului).
Presedintii Senatului si Camerei sint ambii exponenti ai opozitiei social-democratice. Este vorba de Nicolae Vacaroiu, care la sfirsitului lui 2004 a fost reconfirmat in postrul nr.2 din stat (pozitia ocupata din 2000) si de Adrian Nastase, fost Prim Ministru al Romaniei din 2000 pina in 2004, iesit invins de catre Basescu la ultimele alegeri prezidentiale.
Alegerea lui Vacaroiu si Nastase la sfirsitul lui 2004 a fost posibila datorita sustinerii pe care au primit-o din partea: PUR (astazi PC – Partidul Conservator), UDMR (Uniunea Maghiarilor din Romania) si PRM (Partidul Romania Mare). Primele doua, conservatorii si maghiarii, au intrat ulterior in coalitia de guvern liberal-democratica, condusa de Tariceanu, determinind astfel o schimbare de majoritate politica in tara.
Din acest motiv, Presedintele Basescu a cerut, deja in primavara lui 2005, noi alegeri parlamentare, ipoteza insa respinsa de toate fortele politice. Nici tentativele de inlocuire a Presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului cu exponenti de centru-dreapta nu au reusit.
Romania este o Republica semi-prezidentiala. Principalele atributii ale Sefului Statului, in lumina Constitutiei aprobata in toamna lui 2003, se regasesc in cadrul politicii externe si apararii. Presedintele conduce Consiliul Suprem de Aparare, organ insarcinat cu apararea si securitatea tarii. Presedintele are de asemenea dreptul de a alege candidatul pentru postul de Premier, in timp ce Parlamentul da votul de incredere Guvernului. In cazul in care de trei ori la rind nu se reuseste sa se ajunga la un vot de incredere, Presedintele trebuie sa dizolve Camerele si sa convoace alegeri anticipate.
***
In cadrul politicii externe, orientarea pro-occidentala – care deja in epoca Ceausescu dovedise o anume independenta fata de Moscova – este definitiva si fara rezerve. Unul din cele doua obiective fundamentale, aderarea la NATO, s-a realizat cu succes in aprilie 2004. De altfel aderarea la Uniunea Europeana, scadentele fixate de Consiliul European la incheierea Presedintiei italiene in decembrie 2003, au fost semnarea Tratatului de Aderare in aprilie 2005 si intrarea definitiva in UE incepind cu 1 ianuarie 2007.
Consiliul European din decembrie 2004 a hotarit incheierea negocierilor. Formula adoptata pentru a ajunge la un consens din partea statelor membre cu privire la incheierea negocierilor, invingind rezistenta opusa mai ales de catre statele nordice, include o lista detaliata de actiuni pe care aurtoritatile romane vor trebui sa le puna in practica si o clauza de salvgardare activabila pe baza unei majoritati calificate pentru eventuala decalare a aderarii pentru 2008, daca monitorizarea Bucurestiului ar demonstra neindeplinirea unor "lucruri de facut".
La Bucuresti se intentioneaza sa se promoveze la maximum contributia originala si valoarea adaugata pe care – considerind istoria sa si asezarea sa geografica – aceasta tara considera ca o poate oferi comunitatii internationale, in calitate de membru efectiv al NATO si viitor membru al UE.
Prioritatile se indreapta catre tarile vecine – Moldova, Ucraina, zona Marii Negre si Balcanii occidentali – tinind cont de repercursiunile pozitive pe care stabilitatea si progresul democratic al acestor zone l-ar avea din punct de vedere al securitatii si al dezvoltarii economice ale Romaniei. De aici participarea activa romaneasca la diferite mecanisme regionale existente, intre care INCE, Pactul de Stabilitate, SECI, SEECP, si interesul de a promova formule de cooperare inovatoare in care sa fie implicati si alti membri ai Uniunii Europene, incepind cu cu Italia.
In optica de aparare a securitatii nationale de noile amenintari care provind din zona Marii Negre, o mare atentie a fost atribuita de catre Presedintele Basescu intaririi legaturilor transatlantice si legaturii cu Washington.
In actualul cadru politic roman, subdivizarea in fronturim ideologice are o semnificatie marginala. Acest lucru este de inteles daca se considera ca obiectivele fundamentale de politica externa ale tarii sint impartasite de intregul spectru politic si ca alegerile de politica interna sint in cea mai mare parte dictate de conditiile necesare pentru indeplinirea obiectivelor externe, in special aderarea la Uniunea Europeana.
Note legale
|
credits | F.A.Q.