ROMANIA – DATE ISTORICE

        Nationalismul roman se naste in secolul  XVIII dupa cucerirea  Transilvaniei de catre Imperiul Habsburgic (1697), cind elita romanesca din acea regiune (Scoala Ardeleana), intrata in contact cu Biserica de la Roma, a redescoperit originea latina a idiomului sau, care data de la anticul amestec intre trupele romane si populatia locala (apartinind familiei indo-europene a tracilor), rezultat dupa cucerirea Daciei de catre imparatul Traian in 106 d.c. In perioada Evului Mediu, dependenta de Constantinopol si apartenenta la ortodoxie ii indepartasera pe latinii din Orient de Europa catolica si le legasera viata de cea a grecilor, a slavilor, a maghiarilor si de cea a turcilor care, chiar daca nu ocupasera Principatele dunarene, le transformasera in state vasale impunindu-le, din sec. XVII, Principi greci (numiti Fanarioti, dupa denumirea cartierului grecesc din Istanbul), pentru a inabusi ambitiile de independenta manifestate printre altii de catre Principi precum Vlad Tepes (1456-1467 cunoscut mai mult in Occident sub numele de Dracula) si Mihai Viteazul, care in jurul anului 1600 a unificat pentru foarte scurt timp cele trei Principate.
        Declinul Imperiului Otoman si Razboiul din Crimea (1853-1856) au oferit ocazia istorica de reunificare a Principatelor Moldovei si Valahiei (Congresul de la Paris din 1856), devenite independente sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859), care a fost constrins in 1866 sa abdice din cauza ostilitatii nobilimii (boierii) fata de reformele agrare, nobilime care l-a preferat pe Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca Principe al Romaniei. Dupa ce a obtinut victoria in razboiul impotriva Imperiului Otoman  din 1877-1878 alaturi de Rusia, Romania a cucerit iesirea la Marea Neagra (Dobrogea) si a obtinut recunoasterea internationala la Congresul de la Berlin (1878), trebuind totusi sa cedeze Basarabia Rusiei. Carol a fost incoronat Rege in 1881.
        La izbucnirea Primului Razboi Mondial Bucurestiul, care facea parte din Puterile Centrale, a ramas neutru, pentru a trece apoi de partea Antantei (iulie 1916), declarind razboi Austro-Ungariei. Dupa evenimentele din timpiul conflictului, Tratatul de Pace semnat la Paris (octombrie 1920) consemna nasterea Romaniei Mari, care ingloba Transilvania, Basarabia si Bucovina de nord, cu o populatie mai mult decit dublata si cu prezenta unor importante minoritati etnice (maghiara, germana si mai ales ucraineana). In 1918 a fost aprobata acordarea dreptului de vot exclusiv barbatilor iar in 1921 reforma agrara. Cu toate ca in martie 1923 a fost promulgata o noua constitutie, regimul democratic nu a rezistat impactului. Guvernele liberale si Partidul taranesc nu au reusit sa cistige increderea opiniei publice, in timp ce apareau  miscari de extrema dreapta precum legionarii lui Codreanu. Dupa o lunga si turbulenta criza interna, in 1938 Carol II a impus un regim dictatorial, promulgind o noua constitutie  de inspiratie totalitara.
        La izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial Romania s-a proclamat neutra (6 septembrie 1939) dar, la 26 iunie 1940,  un ultimatum sovietic a constrins guvernul roman sa cedeze Basarabia si Bucovina. Prin Dictatul de la Viena (30 august 1940), Germania nazista si Italia fascista au impus includerea Transilvaniei de nord in Ungaria, in timp ce la 7 septembrie, prin Acordul de la Craiova, Romania a trebuit sa cedeze Cadrilaterul Bulgariei. Armata germana a ocupat Romania, ale carei conducte de petrol si rafinarii  erau cruciale pentru invadarea Rusiei. Marea criza determinata de dezmembrarea tarii a pus punct domniei lui Carol II care a fost constrins sa abdice in favoarea fiului sau Mihai. In data de 14 septembrie 1940, Romania a devenit "Stat national-legionar" sub conducerea Maresalului Antonescu si, dupa ce a aderat la Puterile Axei (noiembrie 1940), a participat la agresiunea germana impotriva Uniunii Sovietice recucerind teritoriile pierdute in iunie 1940 si anexind si o parte din Crimea si orasul Odessa. In timp ce trupele sovietice marsaluiau deja pe teritoriul roman, in data de 23 august 1944 Regele Mihai a rasturnat guvernul condus de Maresalul Antonescu si in data de 12 septembrie a semnat armistitiul. Romania, care deja intrase in sfera de influenta sovietica, a suferit o instaurare graduala a regimului comunist. In data de 30 decembrie 1947 Regele a fost constrins sa abdice si in aceeasi zi a fost proclamata Republica Populara Romana. Prin Tratatul de Pace (10 februarie 1947) Romania a obtinut din nou Transilvania de nord, dar a fost constrinsa sa recunoasca cedarea Basarabiei si Bucovinei de nord Uniunii Sovietice si a Cadrilaterului  Bulgariei. Conducerea lui Gheorghiu-Dej – marcata de persecutii de tip stalinist si interventia militara  din Ungaria alaturi de URSS in 1956, dar si definitiva abandonare a teritoriului roman de catre trupele sovietice in 1958 au fost urmate in 1967 de Nicolae Ceausescu.  Desi a ramas in sfera de influenta sovietica, Romania a intarit relatiile sale cu Occidentul, iesind din Pactul de la Varsovia in 1968, intrind in Fondul Monetar International si in Banca Mondiala in 1972 si semnind in 1976 un acord comun cu Comunitatea Economica Europeana. Dar, dupa gravul cutremur din 1977 si dupa orientarea regimului catre modelele inspirate de Revolutia Culturala chineza si de Corea de Nord, a inceput o lunga perioada de nemaiintilnita represiune fata de o populatie mereu mai nemultumita de autarhia impusa de un guvern tiranic, pe care Uniunea Sovietica  facea sa apese dependenta energetica si de a carui reapropiere de Moscova Occidentul se temea.
        Prin alegerea lui Gorbaciov, Ceausescu a pierdut definitiv sprijinul sovietic, iar populatia - care traia deja de un deceniu in niste conditii de saracie de neconceput pentru restul continentului – s-a ridicat spontan in 22 decembrie 1989, dupa revolta de la Timisoara. Ceausescu a fost condamnat la moarte in graba de un Tribunal Revolutionar improvizat in data de 25 decembrie 1989. Dupa caderea regimului comunist noii lideri politici romani, regrupati in Frontul Salvarii Nationale (FSN), au schimbat rapid unele dintre politicile cele mai nepopulare ale dictatorului. Totusi, in 1991 cind Primul Ministru Roman a incercat sa introduca reformele de piata pe scara mai mare a trebuit sa renunte la acest proiect  ca urmare a protestului minerilor care au devastat principalele cladiri publice din Bucuresti si au maltratat pe studentii anti-comunisti.
        In 1992 au avut loc noi alegeri politice cistigate de catre Frontul Democratic de Salvare Nationala (FDSN) – redenumit mai tirziu Partidul Democratiei Sociale din Romania (PDSR) – iar la alegerile prezidentiale din 1992, Ion Iliescu a fost reales Presedinte. Doar dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice (cu care Romania se invecina pina in acel moment) Romania a putut incepe sa recupereze intirzierea acumulata fata de Tarile de la Visegrad. Alegerile din 1996 au consemnat victoria Conventiei Democratice (CDR) si a Presedintelui Constantinescu care s-au dovedit incapabili sa duca la bun sfirsit reformele economice initiate. Urmatoarele alegeri din 26 noiembrie 2000 au fost cistigate de catre Partidul Democratiei Sociale din Romania (PDSR), redenumit in 2001 Partidul Social Democratic (PSD) si de catre Ion Iliescu, la ultimul sau mandat ca Presedinte.

 

Note legale | credits | F.A.Q.